sâmbătă, 25 august 2018

Alt râu, aceeași poveste

Plecat în Țara Almăjului, aveam să dau peste un râu cu o poveste asemănătoare cu a multor râuri de munte din țara noastră.
Un râu deosebit de frumos, ce-și poartă apele printr-o falnică și bătrână pădure de fag.
Un râu cu pantă lină și albie lată, fără tăuri prea adânci și cu multe întinsuri, parcă anume făcute pentru iubitorii pescuitului cu muscă uscată chiar dacă ici-colo vegetația tip tunel îți mai dă de furcă.
Un râu relativ curat și asta numai datorită faptului că amonte nu mai există așezări umane.
Un râu cu un potențial deosebit dar lăsat de izbeliște și la cheremul braconierilor.
Un râu unde ai ocazia să vezi unde duce debandada legislativă patronată de A.N.P.A.: deși este concesionat încă de anul trecut de către o asociație de pescuit sportiv, acest lucru apărând inclusiv în site-ul oficial, controlul este efectuat de către lucrători ai ocolului silvic. Bine măcar că cineva te mai întreabă de acte! Revenind la asociația de pescuit sportiv concesionară, sunt curios ce va face aceasta în ceea ce privește repopularea și controlul ce-i revin conform legii!?
Lăsând la o parte tonul pesimist, a fost o ieșire deosebită pe un râu necunoscut, cu o ușoară apă tulbure, unde numărul "capturilor" foto l-a depășit cu mult pe cel al capturilor halieutice. Cu chiu cu vai, după mai mulți kilometri parcurși, la finalul zilei am putut să mă "laud" cu zece păstrăvi mititei, dintre care doar șase sunt prezenți în colajul foto.
De remarcat modul în care aceștia atacau musca uscată: deloc agresiv, așa cum eram obișnuit de pe alte râuri, ci mai degrabă asemănător cu modul de atac al lipanului, discret, făcând să dispară musca fără zgomot, doar un cerculeț trădând acest lucru! 
Nu știu dacă în acest an, timpul rămas până la închiderea sezonului de pescuit pe apele montane este scurt, dar sigur mă voi întoarce pe acest râu!





 










 





Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu