miercuri, 21 august 2019

Confirmarea

Acum cinci ani exploram fără succes unul dintre râurile tinereții mele. 
Zilele trecute mi-au trecut pe la ureche niște zvonuri cum că s-a prins păstrăv acolo.
Așa că mi-am zis că n-ar strica o vizită de control, mai ales că se împlinesc douăzeci și cinci de ani de când împreună cu Nea Ion pășeam pentru prima oară pe malurile acelui râu. N-aveam nimic de pierdut!
Ajuns pe valea râului aveam să am surpriza unor ample lucrări de refacere a drumului forestier. Drumul a fost lățit și nivelat, podețele reparate. Pe unele porțiuni se lucra de zor, iar basculante grele au urcat și coborât pe timpul zilei, făcând vegetația din jur să pară brumată din pricina prafului depus.
Per ansamblu semn deloc bun! Poate din punct de vedere economic da, dar din punct de vedere ecologic ba!
De această dată nu m-am mai grăbit să intru pe apă și am găsit relativ ușor unul dintre vechile repere.
Apa scăzută și limpede, dar acest lucru nu m-a descurajat.
Intrat pe apă m-au cam năpădit amintirile dar fără a deveni patetic. Un lucru e cert: timpul trece implacabil!
Am insistat peste tot acolo unde credeam că pot fi păstrăvi tocmai în ideea de a păcăli unul și a demonstra că mai sunt în acest râu.
Și spre marea mea surpriză s-a adeverit că râul încă ține păstrăvi! Și chiar mărișori!
Dacă ar fi să fac un bilanț: câți am prins tot atâția am și ratat!
Lipsa minciogului? doar pentru că pur și simplu n-am crezut că voi prinde ceva... devine fetiș!
Bucuros, pe drumul de întoarcere, mi-am propus să revin... sper că nu după alți cinci ani!

















Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!