duminică, 19 august 2018

Surpriza

Oarecum inspirat de realizatorul de televiziune Dan Păvăloiu, care a încercat și încearcă să realizeze o hartă a păstrăvului din România, mi-am propus să fac un tur al râurilor pe care cu mulți ani în urmă mi-am făcut ucenicia.
Pe atunci mentorul meu de care v-am mai pomenit, Nea Ion, îmi povestea cu lux de amănunte despre acest râu iar eu îl ascultam fascinat. În cele din urmă, probabil văzându-mi interesul, mi-a promis că vom merge să-l vizităm. Din păcate, Nea Ion a părăsit prematur această lume și n-a mai apucat să-și țină promisiunea...
Timpul a trecut iar eu concentrat ba pe cele ale vieții, ba pe alte râuri n-am mai acordat atenția cuvenită acestui râu de care știam doar din auzite...
Până când în data de 16.08.2018 am făcut o prealabilă incursiune de recunoaștere ce s-a transformat într-o adevărată aventură de soft enduro (pe alocuri chiar hard!).
Râul mi-a lăsat o impresie deosebită astfel că a doua zi dis de dimineață am plecat încrezător spre râul cu pricina chiar dacă spusele localnicilor nu erau deloc prea încurajatoare.
Alți kilometrii de soft enduro pe care "Fiara" îi trece cu ușurință în ciuda masivității sale.
Îmi trag sufletul și-n timp ce iau o gustare arunc o privire în unul din tăuri: apa limpede iar un păstrăv o zbughește sub pietre! Semn bun!
Plec aval la pas. Pe drum o mașină se oprește în dreptul meu. Pădurarul. Politicos mă informează că apa are regim special și că nu se poate pescui fără permis emis de Direcția Silvică CS. Îi prezint permisul, discuția se relaxează și aflu despre popularea și închiderea totală a râului pe care cu mulți ani în urmă mi-am făcut debutul! Sufletul mi se umple de bucurie: se mai întâmplă și lucruri bune! 
Intru pe râu. Încep să lansez, dar nu 100 % convins de reușită!
Nu mă pot abține să nu observ măreția și frumusețea naturii înconjurătoare. Fotografiez.
La scurt timp, după primele două-trei tăuri, prima captură! Am rămas surprins!
Am continuat să imortalizez colțurile din natură și să pescuiesc.
Pentru lipsa minciogului îmi fac mea culpa, dar am mers pe principiul "las' că oricum nu sunt pești"!😏
Dar mai bine să las imaginile să vorbească în locul meu!






















Surpriza avea să fie și mai mare ținând cont că până la sfârșitul zilei de pescuit aveam să trec de cota douăzeci, cei drept majoritatea subdimensionați dar foarte pofticioși. Nu mai pun la socoteală atacurile neconcretizate! Cât despre natura înconjurătoare? N-am cuvinte suficiente să descriu frumusețea ei!
Am impresia că de acolo de unde este, Nea Ion a vegheat și și-a ținut promisiunea!
Mulțumesc! Mă voi întoarce cât de curând pe acest râu!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!