vineri, 24 august 2012

Secetă mare...

Cu toată canicula instalată de mai bine de o săptămână și apropierea sfârşitului de sezon la păstrăv, profitând de faptul că amicul Marian și familia sa au petrecut câteva zile de concediu în Clisura Dunării și în concediu fiind, mi-am zis să-l ispitesc pe acesta și să mergem o zi pe unul dintre râurile pe care am fost în primăvară. Zis și făcut! După câteva discuții telefonice pentru stabilirea detaliilor și obținerea licențelor de pescuit, iată-mă la drum pentru a face joncțiunea cu Marian!
Un drum ce avea să-mi aducă uimirea prefacerilor apărute în timpul scurs de la ultima vizită (mai bine de 15 ani):  de la amenajarea modernă a falezei și clădirile noi apărute în orașul Orșova și până la apariția a nenumărate case de vacanță și pensiuni, direct pe malul Dunării, începând de la Eșelnița și continuând până la Dubova. Peste tot animație: oameni, mașini, șalupe, skijeturi, etc...Nimic din sălbăticia și liniștea de altădată!
Ajuns la tabăra lui Marian, după o scurtă debarcare a bagajelor și stabilirea detaliilor pentru a doua zi,  am trecut la socializarea cu familia acestuia și cu oamenii locului, nea Bojin și tanti Geta (soția lui nea Bojin), ajutați fiind de un papricaș la ceaun și berile reci de rigoare!
A doua zi dimineaţa, la ora 7, după o cafea fierbinte, am plecat spre râul cu pricina fără să ştim ce ne aşteaptă!
Ajunşi la faţa locului aveam să ne confruntăm cu un peisaj dezolant, ce depăşea cu mult cele mai sumbre previziuni ale noastre! Seceta prelungită, coroborată cu canicula (două valuri de aer cald din nordul Africii au lovit România la interval de o lună), au făcut ca din râul vijelios, cu ape înspumate, să nu mai rămână decât un biet pârâiaş, ale cărui ape îţi dădeau impresia că stagnează! Apa era atât de scăzută  în porțiunile de întinsură, încât pe fundul acesteia populaţia de alge a proliferat îngrijorător! În porțiunile cu praguri și cascade, lipsa apei a făcut să iasă la iveală un peisaj ireal, parcă din altă lume, cu jgheaburi săpate în roci de culoare roşiatică şi gri, alternând!

Secetă mare...
În atare condiţi, ne-am dat seama că nu vom avea o partidă de pescuit uşoară şi că nu vom avea cine ştie ce izbândă: apele mici şi limpezi, slab oxigenate, vor face ca peştii să fie circumspecţi şi apatici! Echipaţi corespunzător am trecut la a pescui: Marian mai puţin familiarizat cu lansarea muştelor uscate a optat pentru un pescuit cu nimfă uşoară, pe când eu am optat pentru un pescuit exclusiv cu muşte uscate!

Marian caută tăul norocos...
...și îl găsește!
După o încălzire cu lipani subdimensionaţi, dar cu mare apetit, ce atacau frenetic orice cădea în apă sau pe apă, de la nimfa coadă de fazan pe cârlig #16 şi până la un dry-Devaux pe cârlig #12 (Marian "dovedind" peste 20 de bucăţi), am decis să continuăm într-o zonă mai înaltă cu numeroase tăuri adânci!

Punctează, fotografiază și eliberează!
Avea să fie o alegere inspirată în ceea ce mă priveşte! Am continuat să pescuiesc cu muscă uscată, un CDC de acestă dată!
Peste tot ne-au însoţit urmele secetei îndelungate! Orice tău mai adânc a fost o binecuvântare: posibilitatea de a ne răcori şi a scădea temperatura sub wadersi!

 
Speranța apei adânci...doar o amăgire!
De fiecare dată când întâlneam un tău cu apă adâncă şi ceva curent îmi spuneam că e imposibil să nu prind un păstrav, dar n-a fost să fie aşa în ciuda insistenţelor mele! Până la urmă insistenţele mi-au fost răsplătite cu două capturi (doi păstrăvi indigeni, dintre care unul subdimensionat) şi alte câteva prezentări, printre care şi o ratare de zile mari! Și ce satisfacție mai mare decât faptul că muștele confecționate de tine s-au dovedit prinzătoare!?

Un "mititel" cu apetit mare!
Al doilea păstrăv...și ultimul!
Free!
Deoarece apa era din ce în ce mai mică pe măsură ce înaintam, am decis să punem capăt partidei de pescuit, cu atât mai mult cu cât temperatura crescuse simţitor! Ulterior, întorşi la maşină, aveam să constatăm că termometrul exterior indica o temperatură de 35℃, în condiţiile în care noi eram pe valea unui râu de munte şi în plină pădure!

Apă de un cot!
Ne-am întors uşor obosiţi, din cauza efortului depus şi a temperaturilor ridicate, dar împliniţi sufleteşte, cu toată amărăciunea cauzată de starea în care am găsit râul!
Nici unul din peştii prezentaţi în acestă postare n-a avut de suferit, cu toții fiind redaţi apelor râului!
Până la o nouă postare, lansări precise și pești pofticioși!
                                                                                                              Ⓒady_fly

7 comentarii:

  1. Bravo Adi, faci o treaba super.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri. Ele mă obligă la mai mult!

      Ștergere
  2. Felicitari pentru eliberarea pastraviorilor. Foarte bine ca nu ai dezvaluit locul capturilor, poate asa raman mai linistiti pestisorii, si supravietuiesc pana in sezonul ploilor...
    Cu aceeasi problema ma confrunt si eu, un raulet plin de pastravi zglobii are acum apa de o palma, chiar si in locurile adanci tarai voblerul floating de fundul apei. Si cand ma apropii de apa si-i vad cu spatele aproape scos la aer, mi se face mila si nici nu mai incerc sa-i prins.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Indiferent de situația apelor râului aș fi eliberat peștii prinși! C&R - în ceea ce privește apele de munte, este o opțiune luată și respectată de ceva vreme!

      Ștergere
  3. Felicitari!!!
    Imi creste inima cand mai vad oamei ca dumneavoastra!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte bine si eu pescuiesc cu musca artificiala pe raul jiul de vest si spa e cam scazuta iar tori oamenii care prind pesti ii pastreaza ceea ce nu este prea frumos. C&R.

    RăspundețiȘtergere